Plantațiile grecești de căpșuni sunt deservite în principal de migranții din Bangladesh. Ei stau acolo ani de zile, câștigându-și viața într-un cadru teribil, inuman.
În fiecare an, din octombrie până în mai, pe piața muncii agricole grecești lucrează până la 12 mii și lucrează în principal la plantații de căpșuni.
Migranții din fermă spun că fermierii obțin profituri mari prin faptul că nu doresc să le ofere locuințe decente. Drept urmare, muncitorii sunt obligați să închirieze terenuri agricole neutilizate și să construiască colibe temporare, pe care le numesc „barangays”.
Blocurile rezidențiale constau în deșeuri diverse, plastic, bastoane de bambus, carton, ceea ce le face foarte periculoase pentru viață, deoarece nu numai că nu pot proteja lucrătorii împotriva condițiilor meteorologice nefavorabile, dar sunt și ușor combustibili.
Grecia este al 10-lea cel mai mare exportator de căpșuni din lume și este o cultivare foarte intensă. După recoltare, fructele se deteriorează rapid. De aceea, căpșunile trebuie culese rapid și cu exactitate, pentru care este nevoie de mai multe persoane. Localnicii nu doresc să facă o astfel de muncă, astfel că migranții constituie coloana vertebrală a acestei producții agricole.
Fermierii obțin profituri uriașe doar prin închirierea de locuințe improprii lucrătorilor migranți. În plus, lucrătorii lucrează fără contract, iar în caz de neplată a chirii, poliția locală chiar i-a hărțuit și i-a intimidat.
Muncitorii migranți mor în mod regulat în incendii frecvente în baranii inflamabili, unde nu există apă curentă, electricitate sau instalații sanitare.
În iunie 2018, un incendiu mare a izbucnit într-o așezare de migranți din Nea Manolada, care a consumat toți oamenii de acolo. Peste 340 de lucrători din Bangladesh au pierdut tot ce aveau. În aceeași regiune, în 2019 au izbucnit 7 incendii.
